Fusesem acolo la o petrecere a burlacilor in cinstea unui bun prieten din copilarie, Thomas Berg. Ma distrasem destul de bine,dar nu am pus strop de acool in gura , pentru ca in dimineata de dupa petrecere aveam tren la 09:00 a.m ,in gara din estul orasului.
Adormisem in sufrageria lui Thomas, iar spre dimineata m-am trezit agitat si intr-o stare fizica destul de proasta. Peste trei ore aveam sa predau un curs important la o grupa de studenti straini. Nu apucasem sa-mi beau cafeaua, ci m-am trezit gata imbracat ,spalat, aranjat, cu servieta in mana stanga si sacoul in cealalta, luandu-mi "la revedere " de la bunul meu prieten petrecaret. Traficul era blocat, asa ca timp de o jumatate de ora am alergat , mai in gluma, mai in serios pana in gara de unde luam trenul spre Los Angeles. Ajuns pe peron, asteptam cu nerabdare "cursa" ce avea sa ma duca inapoi la viata monotona de profesor , la o universitate importanta din California, cu o viata sentimentala la pamant, dar cu o vointa si un potential destul de puternice.
Imi luasem o cafea de la tonomatul din sala de asteptare, m-am asezat ingandurat pe unul din zecile de scaune rosii,suspendate de perete, si am scos ,din servieta, un manual de "statistica aplicata" , adresata tinerilor profesori universitari. Nu aveam nevoie neaparata de asa ceva, dar cartea aceea imi oferea detalii exacte despre cursul "de calcul variational" ,capitol ce aveam sa-l predau in ziua respectiva.
- Lehrer in Los Angeles?
Era o vocesubtire cu un accent ciudat. Ridic privirea din calculele incurcate , iar in stanga, doua locuri mai departe, o tanara cam de 20 de ani , mi se adresa. Era o femeie de un blond superb , pielea alba, ochii verzi tulburii, buzele de un roz palid si uscat. Avea un trup firav, dar in partea de sus era inzestrata cu niste forme ale sanilor simetrice.
- Ma scuzati..? intrebasem cam nesigur.
- Lehrer? ich intrebat.
- ....? nu intelegeam. Ma intrebam daca sunt chiar atat de buimac de dupa noaptea trecuta...?
- Cum se zice? ..studiati elevii?
Ma uit la ea destul de serios , iar apoi cu un ras zgomotos incerc sa ne lamuresc pe amandoi.
- Da! Ma duc spre Los Angeles. Invat studentii. Sunt profesor.
- Profesor, ich fragte si eu; raspunse cam mofturoasa. In fine. Ma scuzati intrebat.
- Nu e nimic... si in tot acest timp nu facusem altceva decat sa-i urmaresc buzele groase parca de negreasa. Ma fermecase intru-totul...chiar si cu accentul ei care ,cu 2 minute inainte, mi se parea haios...acum era perfect.
Mi s-a prezentat Lara Trane, iar dupa ce amandoi ne-am urcat in acelasi tren , am inteles ca viitorul ne era predestinat.
Ziua aceea fusese ciudata. Mai mult ca sigur ma indragostisem de o viitoare jurnalista - poate una din zecile de mii care avea sa-si foloseasca cuvintele batjocorind , la cele mai mici detalii, fel de fel de oameni, fel de fel de meserii...poate si eu aveam sa fiu unul din ei daca o cunosteam cativa ani mai tarziu.
Ma indragostisem atat de tare incat , trei luni mai tarziu, am cerut-o de nevasta. A acceptat, dar am stabilit sa ramanem logoditi pana cand situatia financiara ne-ar fi permis sa ne casatorim, cu adevarat. Ne-am mutata impreuna , in apartamentul pe care-l mostenisem de la o matusa bogata, ce murise cu cativa ani inainte sa devin profesor. Imi lasase aceasta mostenire cu conditia de a termina facultatea de matematica si de a deveni profesor la universitate.
Apartamentul era situat pe strada Trehill nr.19, intr-un cartier al Los-Angelesului, la ultimul etaj al unei cladiri din sec. XIX . Nu era de dimensiuni mari- doua dormitoare, un living, o bucatarie spatioasa- dar ceva special ma lega de locul acela. Poate ca era faptul ca in noaptea zilei in care am cunoscut-o pe Lara , in acel apartament i-am atins pentru prima oara trupul zvelt, sanii rotunzi cu forma lor, parca de para , talia subtire si coapsele firave. I-am spus " Te iubesc" in dimineata celei de-a doua zi, cand m-am trezit in cearceafurile matasoase cu capul Larei pe pieptul meu, fruntea-mi era transpirata din cauza caldurii doboratoare ce intra pe fereastra larg deschisa. Am vegheat-o timp de cateva minute : ii priveam chipul angelic si luminat, pleoapele mari care parca inchideau doua margele intr-o inchisoare, cu parul matasos si lung , imprastiat pe bratul meu.
- Buna dimineata, iubito! i-am spus in soapta la urechea-i fierbinte.
S-a trezit mataindu-se, incepand sa ma impinga cu mainile si picioarele de langa ea. Am zambit.
- Buna dimineata, dragule! Ce noapte ciudata ! s-a ridicat deodata in picioare si se duse la fereastra. Era dezbracata , trupul ii era parca mai frumos in lumina solara. Miscarile ii erau jucause , iar eu stateam in pat pierdut in gesturile dragalase , parca de adolescenta nebunatica. Aceasta atitudine imi dadea o pofta de viata ce nu o mai simtisem pana atunci, o bucurie imensa a faptului ca eu eram acolo, ea era acolo, a faptului ca ne iubeam si ne contopeam in fericire.
M-am ridicat indraznet din pat, iar ea s-a intors cu spatele de parca astepta o imbratisare mai dulce si calduroasa decat toate ce aveau sa urmeze.
- David...privelistea ist superba! Nu stiam ca orasul so ist grandios in lumina soarelui. Imi doresc ca in momentul asta sa ies din coconul in care sunt prinsa und sa ma transform in fluture!Ich(vreau) ca razele soarelui sa-mi mangaie aripile cu caldura divina si sa tot zbor deasupra omenirii o viata intreaga...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu