- Buna David ! esti surprins sa ma vezi? ma intreba.
Nu intelegeam. Ce cauta acolo? Avea nevoie de ceva? Si mai intai de toate...de ce ma tutuia?
- Buna seara domnisoara Schmitz ! -putea observa cu cea mai mare usurinta cat de mult ma abtineam sa nu schitez un zambet. Asteptam acolo ca o statuie. Nu stiam de ce stateam.Pur si simplu as fi vrut ca altcineva sa hotarasca pentru mine. Nu mi se intampla des asta; sa raman asa blocat, in voia sortii , sa astept ca altcineva sa decida pentru mine.
Cel mai frica imi era de esec: acela de a-mi arata slabiciunea in fata unei femei, in fata ei ..de altfel. Emotia amestecata cu o stare de anxietate imi faceau palmele sa fie ude si reci, respiratia sacadata si privirea impaienjenita.
Ne intalneam pentru prima oara fata in fata..doar eu si ea! Ce-i drept, frecventa cateva cursuri ce le predam ,timp de 3 zile pe saptamana, la grupa ei, dar nu avusesem pana atunci ocazia de a-i vorbi personal.
- David, de ce ma urmareai in parcare?
Inima parca mi se oprise. Fusesem prins cu "mata in sac " . Nu-mi doream decat sa dispar chiar in momentul acela. Am incercat sa ma adun.
- In primul rand, pentru dumneavoastra sunt "Domnul Kurt", iar doi...habar nu am ce indrugi acolo..!?
- Haide David , te-am vazut cum pandeai ! Am vazut cum te-ai enervat, am auzit cum ai trantit portiera masinii !
In timp ce imi spunea toate astea, ma privea in ochi si se apropia agale de trupul ce nu-l mai simteam al meu.
- Nu e decat un pustan, o aventura....un nimeni pana la urma urmei!
Eram atat de usurat sa aflu asta din gura ei. Insa interesul de a-mi explica situatia ma deruta. Nu stiam cum sa reactionez. Ardea in mine o dorinta salbatica de a o strange in brate in lumina obscura, de a-i saruta lacom buzele pline.
Nu intelegeam. Ce cauta acolo? Avea nevoie de ceva? Si mai intai de toate...de ce ma tutuia?
- Buna seara domnisoara Schmitz ! -putea observa cu cea mai mare usurinta cat de mult ma abtineam sa nu schitez un zambet. Asteptam acolo ca o statuie. Nu stiam de ce stateam.Pur si simplu as fi vrut ca altcineva sa hotarasca pentru mine. Nu mi se intampla des asta; sa raman asa blocat, in voia sortii , sa astept ca altcineva sa decida pentru mine.
Cel mai frica imi era de esec: acela de a-mi arata slabiciunea in fata unei femei, in fata ei ..de altfel. Emotia amestecata cu o stare de anxietate imi faceau palmele sa fie ude si reci, respiratia sacadata si privirea impaienjenita.
Ne intalneam pentru prima oara fata in fata..doar eu si ea! Ce-i drept, frecventa cateva cursuri ce le predam ,timp de 3 zile pe saptamana, la grupa ei, dar nu avusesem pana atunci ocazia de a-i vorbi personal.
- David, de ce ma urmareai in parcare?
Inima parca mi se oprise. Fusesem prins cu "mata in sac " . Nu-mi doream decat sa dispar chiar in momentul acela. Am incercat sa ma adun.
- In primul rand, pentru dumneavoastra sunt "Domnul Kurt", iar doi...habar nu am ce indrugi acolo..!?
- Haide David , te-am vazut cum pandeai ! Am vazut cum te-ai enervat, am auzit cum ai trantit portiera masinii !
In timp ce imi spunea toate astea, ma privea in ochi si se apropia agale de trupul ce nu-l mai simteam al meu.
- Nu e decat un pustan, o aventura....un nimeni pana la urma urmei!
Eram atat de usurat sa aflu asta din gura ei. Insa interesul de a-mi explica situatia ma deruta. Nu stiam cum sa reactionez. Ardea in mine o dorinta salbatica de a o strange in brate in lumina obscura, de a-i saruta lacom buzele pline.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu