A doua zi aveam cursuri chiar la grupa in care era femeia de care imi propusesem sa ma indragostesc de dragul unei Lare suferinde. In tot timpul cursului, pret de 4 ore, am privit-o insistent. La inceput o faceam cu scopul propus, apoi aveam o placere naucitoare. Era superba. Chipul, trupul ei, ma faceau parca sa nu-mi mai doresc alta femeie vreodata.
La randul ei, imi facea jocul. Ma privea in ochi, lua o atitudine cu un oarecare caracter erotic, zambea pe sub mustati, iar apoi isi pierdea privirile in foile de pe clipboard-ul ce-l tinea strans in mainile delicate. Parea ca ma place si lucrul acesta imi dadea un sentiment de satisfactie nemaipomenit.
Dupa curs, am asteptat ca toata lumea sa paraseasca sala, sa-i pot vorbi. Insa plecase inainte sa observ. Asa ca mi-am strans repede lucrusoarele si am pornit spre parcarea universitatii unde aveam un loc rezervat pentru vechea dar mult iubita mea masina.
Ajuns, mi-as fi dorit sa ma bag in pamant de nervi si sa nu fi apucat vreodata sa vad scena ce avea sa trezeasca in mine un sentiment de a ucide, ca si cum femeia aceea imi apartinea din totdeauna. Era ea cu un alt barbat. Ma simteam tradat de propriile-mi simturi. Cat de prost sa fi fost incat sa ma gandesc ca ma place? Probabil ca pe tot timpul cursului doar mi s-a parut ca ma privea. Saracul. Imi era mila de mine. Imi era mila de ceea ce ajunsesem, un monstru. De ce s-o fac pe Lara sa sufere? De ce sa dau cu piciorul la tot ceea ce construisem in trei ani si ceva de logodna?
Desi gandeam toate astea privirile imi erau atintite la cei doi sprijiniti de un Hummer galben. Erau imbratisati iar lucrul asta genera in mine o stare de deceptie totala. Faptul ca mainile lui murdare ii atingea trupul pur, talia subtire si pielea ciocolatie ma inebunea. Se sarutau, chicoteau iar ea ii adresa zambetul acela dulce care astazi mi se parea ca se cuvine doar mie.
Cu cateva minute in urma o absolutizam si o adoram. Tindeam sa cred ca e Dumnezeul meu si eram dispus sa ma inchin ei o viata intreaga, poate chiar mai mult. Dar ma dezamagise. Eu trebuia sa fiu in locul pustanului. Eu ! un barbat adevarat! Ce si-ar putea dori o femeie mai mult de atat?
Ma infuriasem atat de tare incat obrajii imi ardeau exact ca atunci cand am zarit-o pe Lara cu un alt barbat alaturi. Ce mi se intampla? Chiar nu ma puteam stapani? Chiar atat de egocentric sa fiu? Tabloul acela imi facea rau. Asa ca m-am decis sa renunt la ideea mea de a o face pe femeia iubita sa sufere. M-am indreptat catre Aro-ul meu, am intrat si am pornit spre casa. Drumul mi se parea mai lung ca niciodata. Mainile imi tremurau pe volan iar transpiratia imi acapara fruntea. Aveam nevoie sa ma relaxez mai mult ca oricand, asa ca am oprit masina in dreptul unui parc ce era in drum spre casa. Am deschis geamurile si am lasat aerul uscat si cald sa ma ravaseasca. M-am asezat mai comod pe scaun si am incercat sa ma relaxez, sa scap de toate gandurile rele...
Cand am ridicat capul de pe spatarul scaunului am observat ca se intunecasem. Adormisem pentru 2 ore. Ma simteam din nou eu; omul rational si destins. Am pornit din nou . Nu-mi faceam griji pentru ca Lara mai mult ca sigur nu era acasa, asa ca nu trebuia sa ma chinuiesc sa gasesc o explicatie de ce am ajuns atat de tarziu .
In fata scarii era EA. Matilda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu