Fluturi in Los Angeles(pag. 7)

Insa am incercat sa ma controlez, sa nu cad in imoral, sa-mi stapanesc instinctele animalice , dorinta nebuna care imi spunea cat de mult vroiam acea femeie.
- Te rog sa pleci. Nevasta-mea ajunge in curand acasa; i-am spus pe un ton domol.
- David, recunoaste ca ma placi si ca sunt unicul lucru pe care ti-l doresti in momentul acesta. Voi pleca inainte sa vina Lara..doar fii sincer.
Intrasem intr-o stare confuza. Nu intelegeam de unde stia numele Larei. De ce e
atat de familiara si relaxata atunci cand imi vorbeste? De ce toate astea in timp ce eu ma simteam groaznic de ciudat , simteam cum imi pocnesc toate incheieturile ; fiecare osicior era presat de tensiunea emotiei mele .
- Te rog sa pleci! Lara ajunge din minut in minut. Nu vreau discutii din cauza unei pustoaice care nu stie sa-si controleze pornirile.
- Bine David. Iti voi respecta dorinta superficiala. Pe curand.
Isi aprinse lacom o tigara si disparu in lumina obscura, inainte sa apuc sa-mi iau
larevedere. Mi-as fi dorit sa strig dupa ea, sa nu o las sa plece pur si simplu…dar
asta era situatia in momentul respectiv si nici un sentiment prea timpuriu nu ar fi schimbat lucrul acesta.
In acea seara urcatul scarilor si parasirea acelui moment imi dadea o stare de irascibilitate teribila. Lara ajunsese la 20 de minute . Nu apucasem sa-i pregatesc nimic de mancare. Ba mai mult, nici nu-mi pasa cat era de obosita sau cat si-ar fi dorit o cina calda. Si ce? Si eu eram obosit, si eu avusem o zi destul de solicitanta ca acum sa stau sa-mi pierd timpul pe la bucatarie. M-am trantit pe canapeaua din camera de zi, neavand nici un chef de imbratisarile sacaietoare ale nevesta-mii .
A doua zi m-am trezit cu privirile Larei atintite asupra mea.
- Ce e cu tine David?
- Ah..buna dimineata si tie! am sarutat-o incercand sa evit discutia ce stiam ca imi va strica ziua. Nu vroiam in nici un fel sa dau explicatii pentru starea mea din noaptea anterioara.
- Ok. Ce se intampla David? Ce e cu tine?
- Nimic. De ce crezi ca as avea ceva? A fost o zi grea. Examene, laboratoare, lucrari de corectat. Am ajuns frant acasa. Imi pare rau ca nu am apucat sa-ti gatesc nimic.
- Nu, nu e asta! David…in ultimii trei ani nu a fost nici macar o zi in care sa dormim separat. Aseara s-a intamplat….inseamna ca ceva nu e in ordine.
- M-am fost intins sa-mi odihnesc ochii nitel…nu credeam ca aveam sa adorm.
- Da…dar te-am trezit…si ai tipat sa te las in pace…caci nu ai chef de mine. David, ne-am mai certat pana acum…dar aseara credeam ca-mi pica cerul pe umeri. Nu ai mai tipat asa la mine…
Nu-mi aduceam aminte sa fi tipat, nu-mi aduceam aminte sa ma fi trezit. Insa Lara avea ochii groaznic de incercanati…dovada ca plansese, mai mult ca sigur, toata noaptea. Mi-am cerut scuze pe un ton dragastos…am sarutat-o pe crestet, iar apoi m-am indreptat spre baie. Aveam o dispozitie proasta…ma simteam nervos, incapabil de senzatii sentimentale..cu sufletul bolnav si totodata fascinat de patima ce ma cuprinsese. Faptul ca Matilda imi dadea de inteles ca ma place imi dadea curaj si incredere in mine. Insa adoram sa-mi cultiv gandul ca va trece o perioada in care ii voi demonstra ca sunt imun la toata atitudinea ei feminina , ca oricat de frumoasa se vroia, nu poate obtine orice isi doreste doar cu doua gesturi erotic-sentimentale, simteam ca voi putea ramane deasupra jocului acesta perfid , implicat in eventuala ei pasiune.