Istoria se repeta

Povestea se repeta. Ne e sortit sa avem aceasi viata.Aceasi viata aparent luxurianta si plina de succes, fericiri si dezmat. In profunzime nu e decat o nenorocire, un viciu ordinar plin de declin, de dizgratie, de priviri libidinoase ale acelora care pun accent doar pe frumosul senzual, pe toate acele gesturi dulci si pline de fatalism.
O viata plina de presiuni cotidiene, de presiunea pusa de acei barbati incapabili sa inteleaga un suflet de femeie care inca se vede pura, desi strapunsa pana atunci de toate acele placeri josnice.
Tabloul pitoresc al acelei muze ma urmareste iremediabil, acel chip de diva chinuita imi bantuie amintirile in speranta ca nu-i voi urma cursul vietii , viata pe care a trait-o fara limite ca intr-un final sa ajunga sa i se impuna limite tocmai atunci cand reusea sa isi desfaca petalele de roza palida si sa infloreasca cu o sete nebuna de a se afirma. Petalele au devenit aripi, s-au desfacut si a plutit in inaltul neantului.
Si-a facut altar dar ei l-au murdarit cu nenorocirile lor. Si-ar fi dorit ca macar unul dintre acei prizioneri ai vietii sa pluteasca deasupra gandurilor ei curate si pline de sperante , sa nu o imbolnaveasca cu napasta lor nebuna si incurabila.
Nu o deranja nimic si accepta totul fara pudoare. Mereu afisa un zambet bogat oricarui slujitor. Se hranea din experientele anterioare ale barbatilor de care avuse parte . Ii placeau jocurile dragoste- pana cand devenita constienta de adevaratele valori ale vietii a ajuns sa-si urasca pana si trupul. Dar sufletul...sufletul si-l iubea- isi iubea dragostea pe care o purta fiecarui om in parte, isi iubea constiinta si curajul de a privi totul fara durere, intr-un mod frumos, estetic si excentric.
Purta pe umeri greutatea celor care se deschideau in fata ei. Nu-i displacea acest lucru..ba din contra; o facea sa se simta plina de experientele vietii.
Modela totul intr-un mod cunoscut doar de ea. Isi armoniza viata cu maruntisuri banale; pentru ea erau detaliile semnificative ale prosperitatii.
Iubea cu aceasi candoare cu care un copil iubeste pantecul timpuriu al mamei.